All eyez on me

Ca boul

A fost odata un baiat printre multi altii. Un mic naiv si fixat pe ideile lui copilaresti. Un baiat refugiat intr-un joc in care putea sa fie cineva. Frustrat de mic si cu complexe puternice de inferioritate, spera ca sub umbra pixelilor poate sa se impuna peste ceilalti “nenorociti”. Tipetele intr-un microfon, cuvintele taioase adresate celorlalti ii alimentau iluzia grandorii. Nu statea niciodata sa se gandeasca la ceea ce-l inconjoara, sa se gandeasca la realitate, singura care conteaza cu adevarat. Pentru el a fi clan leader era o conditie suficienta, in care se complacea in fiecare zi. Fara sa-si dea seama, sau poate incapabil sa realizeze, s-a inchis in el devenind un nimic intr-o lume ireala.
In acele momente refuza sa se gandeasca la viitor. Chiar daca ar fi facut-o, nu putea sa vada dincolo de dependenta lui.
Insa viata tinde sa dea oamenilor o a doua sansa. Exista acolo, in univers, o lege a echilibului. Sansa lui a fost sa cunoasca o persoana capabil sa-l scoata din acea visare, capabila sa-i dea “log-out” din psihoza lui. Vorba aia, prost sa fii, noroc sa ai.
Fata respectiva l-a luat asa cum era el, l-a iubit, i-a oferit o portita de scapare si l-a tinut de mana in timp ce a pasit prin ea. Ea si-a instrainat prietenii, s-a rupt de viata ei tumultuoasa si libertina, l-a “crescut” si l-a ajutat sa se maturizeze si sa “creasca” in gandire. Ea a reusit sa-l faca sa-si vizualizeze scopurile si gandindu-se la ea a inceput sa le si realizeze.
“No good deed goes unpunished” insa, si pentru ca ea s-a rupt de lume si si-a dedicat intreaga atentie, intreg devotamentul si deterrminarea pentru el, societatea inacapabila sa realizeze ca ea vroia doar binele acelui baiat, a pus-o la zid si a aruncat cu pietre in ea. In ignoranta lui, el nu s-a gandit ca in loc sa-i fie ei scut, el o indeparta prin impasibilitate si indiferenta. In loc sa o apere, privea in alta parte, nerializand consecintele la care o supune.
Ea s-a luptat, mereu singura, cu toata lumea care o critica si o blama. Insa din dragoste pentru el, a tinut fruntea sus si a mers mai departe. Cand a venit timpul ca el sa o protejeze si sa o ajute in lupta ei cu viata reala, el a ramas in umbra si a lasat-o din nou sa se lupte cu problemele de zi cu zi.
Intr-un final, nemaiputand suporta povara pe care el a condamnat-o sa o duca, ea s-a departat, incet incet. Cu inima franta, cu dragostea risipita, a stat si a indurat “loviturile” lui pornite din orgoliu.
Ar fi fost atat de simplu pentru el sa transforme viata lor intr-o casuta de turta dulce, ar fi fost atat de simplu sa o protejeze si sa intoarca toate acuzele lase aduse la adresa ei celor care le-au inventat din pura rautate. Insa nu a facut-o. Pe unde a trecut, oamenilor pe care i-a atins, le-a facut rau si i-a facut sa sufere. Incapabil sa-si recunoasca greselile, era sortit imposibilitatii de a invata din suferinta ei, incapabil sa poate evita greselile facute, incapabil sa devina barbat.
Timpul departe de ea l-a facut in schimb sa realizeze cat de mult ii lipseste, cat de mult l-a ajutat, cat de mult l-a iubit. L-a facut sa realizeze fiecare gresala, l-a facut sa fie furios pe el, pe felul lui de-a fi si pe copilul din el. Si-a dat seama ca fara ea e sortit esecului.

Da stiu….ar trebui sa imi fie rusineee…si imi e. De ce? Am motivele mele. Dar am si optimismul langa mine….e bine 😀

PS : tot ce ati citit mai sus..nu a fost scris de mine…am furat acest articol cu nesimtire de la Noxy

Dar tot ce a scris el mai sus…sper sa pot sa ajung si eu sa gandesc la fel…imi place mult de tip…chiar de prima data cand l-am vazut.

M-am regasit in articol…mi-a placut…am tras concluzii. PUNCT.

Hai sa aveti o sambata faina ! 🙂

PSS : nu am poza astazi