Despre întrebările existențiale și altele

Iunie 13, 2012 la 10:16 pm | Publicat în Din imaginatia mea, Prostiile mele | 2 comentarii
Etichete: , , , , , , ,

Scurt și la obiect.

Toți ne dorim să aflăm răspunsurile care ne macină existența gen „cine sunt, care este scopul meu în viață”  sau alte întrebări de genul, și când Dumnezo ne mai ascultă, așa mai atent și mai zice și el “Că hai mă să-i mai zic și la asta câteva” și deschide cerurile și îți trimite o chestie dinaia de a lui, special făcută pentru tine care îți vine atât în vis cât și în realitatea ta și chiar te bați cu umărul pe stradă de ea și te oprești și îți zice „hai bă, întreabă-mă. Eu știu tot” și te vezi în fața dorinței tale, culmea, că fix atunci te blochezi și fix atunci uiți de toată spiritualitatea ta și toată setea ta de cunoaștere și de toate întrebările care ți-au frământat nopțile.

Când te întâlnești cu dorința ta . . . uiți instantaneu de tot, dar absolut tot . . . înafară de griji… daaaaa….alea îți vin în minte. Griji dineste tâmpite, dar care strică totul.

Și când dorința ta îți zice „hai mă, zi ce vrei să afli” , primul instinct de mocofan e să-l întrebi „da cum mi viitoru? ” „da primesc cămin la anu?”„da ce meserie o să am?”„da acuma viața mea e pe cale bună sau pe cale rea? ” „da atunci când eram mic și am făcut și mi s-o întâmplat asta, de ce o fost așa?” și, evident, că primești răspuns la toate, dar la absolut toate, că ființa asta creată special pentru tine are răbdare, dar ARE MĂ RĂBDARE.

Și uite așa i-ai pus 10000 de întrebări și într-un final nu mai ști ce să întrebi și atunci îți zice „No bine copilaș, eu am plecat. Ai grijă!”

Și după ce-o plecat, te pleznește gândul ală : DE CE NU AI ÎNTREBAT CE TE-O MÂNCAT ÎN CUR SĂ ÎNTREBI TOATE PROSTIILE ALEA LA CARE TE GÂNDEȘTI NOAPTE DE NOAPTE ???????????  ………….. și evident, rămâi debusolat, trist, cu mucii în gură și lacrimi în ochi și îți începi recitalul „PROSTULE! , de nimic nu ești bun, ești un fricos , NU MERIȚI” și o ții așa ore bune, zile bune . . . până începi să te crezi.

 

Și dragă individ, motivul pentru care nu ai întrebat toate acelea este pentru că . . . îți este frică de ce răspuns vei primi. Pentru că vei primi adevărul, și adevărul e crunt atunci când trăiești într-o lume plină de minciuni.  Și adevărul ăsta te va mișca și te va mobiliza și te va pune să facă schimbări, schimbări care nu îți plac pentru că îți disturbă confortul și îți distruge „valorea de sine pentru care ai lucrat ani buni să ai și și mai mult să o păstrezi” (a se citi cu ton superior și pe nas), schimbări care vor scoate din tine lucruri pe care nici nu credeai că le ai, schimbări. . . schimbări atât de puternice încât pot dărâma o întreagă realitate, o realitate construită și susținută timp de zeci de ani

Motivul pentru care nu ai întrebat este că ști deja răspunsurile, dar că te simți mai bine când vin din gura altuia, că îți întăresc convingerile, pentru că tânjim după asta că vai ce dulce e sentimentul când ne zice altul „Ai dreptate!”.

 

Acestea nu sunt adevăruri universale, nu sunt adevărurile lui Dumnezo, a lui Buddha, a lui Yahwe, a lui Krishna , acestea sunt doar adevăruri și din păcate, aceste adevăruri aparțin doar oamenilor.

 

Și după ce conștientizezi și lucrurile de mai sus, îți iei poziția fetus, îți pui perna pe cap, te încui în cameră și ești cu balele pe tricou, cu lacrimile în gură și cu mucii peste tot. Asta până când te aude iar Dumnezo, și iar deschide cerurile și iar îți trimite o chestie care să te ajute . . . dar asta deja e altă poveste 🙂

 

Și la final . . . după ce îți iei curajul în gură să recunoști totul. . . o să fie ceva de genul

Anunțuri

2 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Dacă tot e sesiune şi tocmai ieri citeam despre personalitate, o să încerc să îţi deschid şi o altă perspectivă destul de frumoasă. Cel puţin paradigma din care vine, Umanismul, chiar dacă nu e cea mai riguroasă, e foarte frumoasă şi se ocupă în general de persoane care sunt ok, dar care vor să se dezvolte şi mai mult, vor să ajungă la autorealizare ( caută piramida lui Maslow). Ei consideră că fiecare persoană este bună şi tinde spre realizare. Ok, să revenim la peronalitate.
    Ei consideră că există două tipuri de sine. Sinele real care se compune din toate ideile, percepţiile şi valorile care îl caracterizează pe individ, astfel sinele influenţează percepţia persoanei despre lume şi despre comportamentul propriu; nu reflectă neapărat realitatea. Şi mai există şi Sinele Ideal, cum ar vrea acea persoană să fie. Ei bine cănd există discrepanţe mari între cele două tipuri de sine sau între sinele real şi trăirea realităţii, adică nu se acceptă aşa cum este, se poate ajunge la depresie, anxietate.
    Astfel că …tu trebuie să te accepţi, să şti cine eşti, nu trebuie să vină nimeni să îţi zică cine eşti. Pur şi simplu, când ai timp, te aşezi frumos la birou şi îţi pui tot felu de întrebări despre Cine eşti? Ce competenţe ai? Ce aşteptări ai? Valori subiective? Sisteme şi planuri de autoreglare? tot felu … Şi ca să nu uiţi cănd te mai întrebă chestia” de care tot zici, îţi notezi undeva şi tot mai completezi de-a lungul timpului 😛

    • Da Bogdan, știu perfect despre ce zici, că așa de hobby și de interes personal m-am documentat și am citit despre toate cele menționate de tine și le cunosc în teorie.

      Și da, am făcut și chestia sugerată de tine. . . am stat la birou, am stat în natură, am un jurnal atât virtual , cât și mental cât și fizic, și da, am notițe făcute ca un grafic gen : Aici în situația X m-am comportat așa deoarece și mai apoi când iar sunt pus în situația X scriu dacă am schimbat ceva și cum și chiar îmi motivez uneori motivele schimbării.

      Eu, personal, mă accept, cu toate că îs cu părul mare, cu burtă, cu un stil de viață neînțeles, cu ciudățeniile mele, cu gusturile mele în cărți și în muzică și în îmbrăcăminte și cu toate că râd și batjocoresc orice cu gândul conștient că o să mi se întoarcă înzecit etc. . . . și zic asta fără să fiu ipocrit și fără să încerc să par superior. Zic astea pentru că mi-am cunoscut limitele și pe unele le-am depășit și altele m-au trântit de toți pereții.

      Prin tot ce am scris mai sus nu am vrut să încep un nou curent sau să fac o revoluție sau altele. Am scris cu speranța că cineva va citi și va avea coaiele să facă ce trebuie. Am scris asta pentru că nu mai puteam să o țin în mine și trebuia să o scot afară.

      Am scris asta pentru că deși pare o fabulație și o chestie sci fi . . . m-am întâlnit cu ea !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: